Atunci când psihicul întâlnește trauma, în funcție de complexitatea ei, psihicul nu se mai dezvoltă, nu mai crește. Pentru că psihicul este setat pe supraviețuire, iar atunci nu mai este loc și timp pentru dezvoltat.

Este ca și cum ai locui pe străzi, deci principalul scop este să supraviețuiești, să te hrănești, să găsești un loc de dormit. Nu te preocupă să te dezvolți, să înveți fizică de exemplu, asta e ultima ta grijă, pentru că lași asta pentru momentul în care principalul obiectiv nu va mai fi să cauți mâncare.

Atunci mama sau tata te bat, există doar două variante: ori părintele e rău ( iar asta foarte rar se întâmplă ca un copil să gîndească, pentru că părintele este aproape zeu) ori copilul e rău. Și atunci când ești rău, nu ești demn de iubit. Deci nu contezi. Deci toată viața vei acționa împotriva ta, fără să știi măcar de ce.

Trauma este atunci când este prea dureros să fii tu însuți.

Când doare atât de tare încât singura varianta este să te rupi de tine, ca să nu mai simți durerea.

Și uneori tot nu e de ajuns , durerea tot acolo este, așa oamenii recurg la droguri, internet, jocuri, alcool, sex, sport, mâncare/înfometare, cumpărături, ca să să nu mai simtă durerea orginală. Și astfel apar dependențele.

Ca să faci față traumei, trebuie să te deconectezi de tine, ca să nu mai simți durerea.

Trauma apare în urma unui eveniment care ne-a depășit resursele de a face față acelui eveniment. Trauma apare atunci când nu ne putem apăra în fața unei situații care ne face rău.

O să iau un exemplu foarte clar, să fie mai ușor de înțeles. Să zicem că o persoană este atacată pe stradă, de zece indivizi. Persoana în cauza este în imposibilitatea de a riposta și nu are de ales, decât să spere că va scăpa cu viață. Nu se se poate apăra, nu poate fugi, nu poate face nimic. Asta este trauma: o vulnerabilitate fără scăpare.

Filmul realizat de Gabor Mate se poate urmări de astăzi și până pe 1 august, pe baza unei înregistrări. Veți vedea acolo realitatea, că trauma nu ține cont de câți bani ai, nu ține cont de ce naționalitate ai, nu ține cont de gen.

Urmăriți filmul, vă rog. Este terapie. Să înțelegi face parte din vindecare.

Link catre film, în primul comentariu.

I-am explicat că nu am luat până acum în calcul să îl înscriu la o agenție de casting. Și nu este o decizie pe care să o iau imediat, am nevoie să mă gândesc bine la asta. Este totuși o expunere a unui copil, în calitate de părinte am nevoie să cântăresc înainte de a mă hotărâ.

Apoi îmi răspunde, aproape cu un zâmbet batjocoritor:

Dar nu vă gândiți, doamnă, că de aici o să iasă model. Sunt pur și simplu niște poze!

Atenție!

Agențiile serioase nu sunt deranjate atunci când vrei să afli mai multe informații!

Agențiile serioase lucrează pe contracte și pe taxe! Orice venit pe care îl realizezi în România, se impozitează!

Nu există onorariu cadou! Cadoul poate consta în bunuri, dar niciodată în bani.

Agențiile serioase nu te presează să iei hotărârea pe loc și să plătești imediat.

Agențiile care nu sunt serioase te presează, pentru ca tu să nu ai timp să cauți evenutale informații despre ei.

Când ajungi acasă și începi să cauți, este prea târziu, banii i-ai perdut deja!

Nici o agenție nu îți poate garanta evenimente plătite lunar.

Astfel de agenții profită de naivitatea oamenilor și îi seduc cu promisiuni false.

Din poveștile și experiențele altor oameni, lucrurile se întâmplă astfel :

Pasul 1: Percep o taxă de înscriere cu multe promisiuni, care de cele mai multe ori nu sunt respectate.

Pasul 2: Te cheamă la o ședință foto profesională, care costă sute de euro. Se face un contract separat, unde se stipulează că trebuie să plătești înainte. Ce mai mulți au dat și bani și nici măcar pozele nu au primit. Firma nu a mai fost de găsit.

Pasul 3: Văd (doar) în tine un mare potențial. Dar pentru asta trebuie să plătești, să învestești. Cursuri, poze, mii de euro. Mii de euro pe care promit că îi vei recupera din evenimente.

Pasul 4: Dacă totuși începi să ai îndoieli, sau nu mai ai posibilitatea de a plăti sumele ( evenimentele și contractele promise totuși nu apar), amenință cu avocați și instanță, dacă nu plătești. Iar ironia este că astfel de firme sunt la limita legalității și este greu să dovedești că ai fost înșelat sau păgubit.

Pasul 5: Fix când ar trebui să te apuci de treabă, firma dispare și nu mai este de găsit.

Atunci când psihicul întâlnește trauma, în funcție de complexitatea ei, psihicul nu se mai dezvoltă, nu mai crește. Pentru că psihicul este setat pe supraviețuire, iar atunci nu mai este loc și timp pentru dezvoltat.

Este ca și cum ai locui pe străzi, deci principalul scop este să supraviețuiești, să te hrănești, să găsești un loc de dormit. Nu te preocupă să te dezvolți, să înveți fizică de exemplu, asta e ultima ta grijă, pentru că lași asta pentru momentul în care principalul obiectiv nu va mai fi să cauți mâncare.

Atunci mama sau tata te bat, există doar două variante: ori părintele e rău ( iar asta foarte rar se întâmplă ca un copil să gîndească, pentru că părintele este aproape zeu) ori copilul e rău. Și atunci când ești rău, nu ești demn de iubit. Deci nu contezi. Deci toată viața vei acționa împotriva ta, fără să știi măcar de ce.

Trauma este atunci când este prea dureros să fii tu însuți.

Când doare atât de tare încât singura varianta este să te rupi de tine, ca să nu mai simți durerea.

Și uneori tot nu e de ajuns , durerea tot acolo este, așa oamenii recurg la droguri, internet, jocuri, alcool, sex, sport, mâncare/înfometare, cumpărături, ca să să nu mai simtă durerea orginală. Și astfel apar dependențele.

Ca să faci față traumei, trebuie să te deconectezi de tine, ca să nu mai simți durerea.

Trauma apare în urma unui eveniment care ne-a depășit resursele de a face față acelui eveniment. Trauma apare atunci când nu ne putem apăra în fața unei situații care ne face rău. O să iau un exemplu foarte clar, să fie mai ușor de înțeles. Să zicem că o persoană este atacată pe stradă, de zece indivizi. Persoana în cauza este în imposibilitatea de a riposta și nu are de ales, decât să spere că va scăpa cu viață. Nu se se poate apăra, nu poate fugi, nu poate face nimic. Asta este trauma: o vulnerabilitate fără scăpare.

Mai puteți urmări și astăzi documentarul realizat de Gabor Mate. Veți vedea acolo realitatea, că trauma nu ține cont de câți bani ai, nu ține cont de ce naționalitate ai, nu ține cont de gen.

Urmăriți filmul, vă rog. Este terapie. Să înțelegi face parte din vindecare.

Link catre film, în primul comentariu.

And thus, Ratchet Meet Rivet Cutscene Movie Ratchet & Clank : Rift Apart

▶ SUBSCRIBE MY CHANNEL : https://goo.gl/VPOrGK
▶ RENUMBER LIKE, SUBSCRIBE AND SHARE MY VIDEO!!!
▶ Fanpage Facebook : https://www.facebook.com/dainghia25gaming
▶ Facebook : https://www.facebook.com/dainghia25